Codul Penal
Author: adminCODUL PENAL
PARTEA GENERALA
TITLUL I
LEGEA PENALA SI LIMITELE EI DE APLICARE
CAPITOLUL I
DISPOZITII PRELIMINARE
Scopul legii penale
Art. 1. - Legea penala apara, împotriva infractiunilor, România, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si întreaga ordine de drept.
Legalitatea incriminarii si a sanctiunilor de drept penal
Art. 2. - (1) Legea prevede faptele care constituie infractiuni, pedepsele care se aplica si masurile care se pot lua în cazul savârsirii acestor fapte.
(2) Nimeni nu poate fi sanctionat pentru o fapta care nu era prevazuta de lege ca infractiune la data savârsirii ei. Nu se poate aplica o pedeapsa sau nu se poate lua o masura de siguranta ori o masura educativa neprevazuta de lege la data comiterii faptei.
Crime si delicte
Art. 3. - Faptele prevazute de legea penala ca infractiuni se împart, dupa gravitatea lor, în crime si delicte.
CAPITOLUL II
APLICAREA LEGII PENALE
Sectiunea 1
Aplicarea legii penale în timp
Activitatea legii penale
Art. 4. - Legea penala se aplica infractiunilor savârsite în timpul cât ea se afla în vigoare.
Neretroactivitatea si retroactivitatea legii penale
Art. 5. - (1) Legea penala nu se aplica faptelor care, la data când au fost savârsite, nu erau prevazute ca infractiuni.
(2) Legea penala nu se aplica faptelor savârsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. În acest caz, executarea pedepselor, a masurilor de siguranta si a masurilor educative, pronuntate în baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotarârilor judecatoresti privitoare la aceste fapte înceteaza prin intrarea în vigoare a legii noi.
Aplicarea legii penale mai favorabile
Art. 6. - (1) În cazul în care de la savârsirea infractiunii pâna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si legii declarate neconstitutionale, precum si altor acte normative, aprobate de Parlament cu modificari sau completari ori neaprobate, daca în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispozitii penale mai favorabile.
Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive
Art. 7. - (1) Când, dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si pâna la executarea completa a unei pedepse privative de libertate sau a amenzii, a intervenit o lege care prevede orice fel de pedeapsa, dar cu un maxim special mai mic, sanctiunea aplicata se reduce la acest maxim, daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savârsita.
(2) Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la detentiune pe viata sau detentiune severa si pâna la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi fapta o alta pedeapsa privativa de libertate, pedeapsa detentiunii pe viata sau a detentiunii severe se înlocuieste cu maximul pedepsei privative de libertate prevazute de legea noua pentru acea infractiune.
(3) Daca legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai pedeapsa amenzii, pedeapsa aplicata se înlocuieste cu amenda, fara a se putea depasi maximul special prevazut în legea noua. Tinându-se seama de partea executata din pedeapsa închisorii, executarea amenzii se poate înlatura în totul sau în parte.
(4) Pedepsele complementare, masurile de siguranta, precum si masurile educative neexecutate si neprevazute în legea noua nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua mai favorabila se executa în continutul si limitele prevazute de aceasta lege.
(5) Când o dispozitie din legea noua se refera la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pâna la data intrarii în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusa sau înlocuita potrivit dispozitiilor alin. (1)-(4).
Alte situatii privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive
Art. 8. - (1) Când dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si pâna la executarea completa a detentiunii severe, a închisorii stricte sau a închisorii a intervenit o lege care prevede acelasi fel de pedeapsa, dar cu un maxim special mai mic, iar sanctiunea aplicata este mai mica decât maximul special prevazut de legea noua, tinându-se seama de infractiunea savârsita, de persoana condamnatului, de conduita acestuia dupa pronuntarea hotarârii sau în timpul executarii pedepsei si de timpul cât a executat din pedeapsa, se dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicata nu poate fi coborâta sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proportional cu micsorarea maximului special prevazut pentru infractiunea savârsita.
(2) Dispozitiile art. 7 alin. (5) se aplica si în cazul condamnarilor aratate în prezentul articol, executate pâna la data intrarii în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotarâre reducându-se cu o treime, fara a putea fi coborâta sub minimul general al acelei pedepse.
Aplicarea legii penale temporare
Art. 9. - (1) Legea penala temporara se aplica infractiunii savârsite în timpul când era în vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata în acel interval de timp.
(2) Legea penala temporara este legea penala care prevede data iesirii ei din vigoare sau a carei aplicare este limitata prin natura situatiei temporare care a impus-o.
Sectiunea a 2-a
Aplicarea legii penale în spatiu
Teritorialitatea legii penale
Art. 10. - (1) Legea penala se aplica infractiunilor savârsite pe teritoriul României.
(2) Prin teritoriul României se întelege întinderea de pamânt si apele cuprinse între frontierele de stat, inclusiv apele maritime interioare, subsolul si spatiul aerian, precum si marea teritoriala cu solul, subsolul si spatiul aerian ale acesteia.
(3) Infractiunea se considera savârsita pe teritoriul României si atunci când a fost comisa pe o nava sub pavilion românesc sau aeronava româna, precum si atunci când pe teritoriul României ori pe o nava sub pavilion românesc sau aeronava româna s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infractiunii. Platformele de foraj maritim sunt asimilate navelor sub pavilion românesc.
Personalitatea legii penale
Art. 11. - Legea penala se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de un cetatean român sau de o persoana fara cetatenie care are domiciliul în tara, daca fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savârsita.
Realitatea legii penale
Art. 12. - (1) Legea penala se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu are domiciliul în tara, contra securitatii nationale a statului român, contra unui cetatean român sau contra unei persoane juridice române, daca legea penala româna prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau a detentiunii severe.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale pentru infractiunile prevazute în alin. (1) se face numai cu autorizarea prealabila a procurorului general al Parchetului de pe lânga înalta Curte de Casatie si Justitie.
Universalitatea legii penale
Art. 13. - (1) Legea penala se aplica si altor infractiuni decât celor prevazute în art. 12 alin. (1), savârsite în afara teritoriului tarii de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu are domiciliul în tara, daca:
a) fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savârsita;
b) faptuitorul se afla în tara.
(2) Pentru infractiunile îndreptate contra intereselor statului român, contra unui cetatean român sau contra unei persoane juridice române, faptuitorul poate fi judecat si în cazul când s-a obtinut extradarea lui.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu se aplica în cazul când, potrivit legii statului în care faptuitorul a savârsit infractiunea, exista o cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executata ori este considerata ca executata.
(4) Când pedeapsa nu a fost executata sau a fost executata numai în parte, se procedeaza potrivit dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea hotarârilor straine.
Legea penala si conventiile internationale
Art. 14. - Dispozitiile cuprinse la art. 11-13 se aplica daca nu se dispune altfel printr-o conventie internationala la care România este parte.
Imunitatea de jurisdictie
Art. 15. - Legea penala nu se aplica infractiunilor savârsite de reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau de alte persoane care, în conformitate cu conventiile internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului român.
Extradarea
Art. 16. - (1) Extradarea poate fi acordata sau solicitata pe baza de conventie internationala ori pe baza de reciprocitate.
(2) Conditiile în care se acorda sau se solicita extradarea prevazute în conventii internationale sau declaratii de reciprocitate se completeaza cu cele prevazute în legea speciala.
TITLUL II
INFRACTIUNEA
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Trasaturile esentiale ale infractiunii
Art. 17. - (1) Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, care prezinta pericol social si este savârsita cu vinovatie.
(2) Infractiunea este singurul temei al raspunderii penal
Pericolul social al faptei
Art. 18. - Fapta care prezinta pericol social în întelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile aratate în art. 1 si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse.
Fapta care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni
Art. 19. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
(2) La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.
(3) În cazul faptelor prevazute în prezentul articol, procurorul sau instanta aplica una dintre urmatoarele sanctiuni cu caracter administrativ:
a) mustrarea;
b) mustrarea cu avertisment;
c) amenda de la 1.000.000 lei la 25.000.000 lei.
Vinovatia
Art. 20. - (1) Fapta prevazuta de legea penala care prezinta pericol social este savârsita cu vinovatie când este comisa cu intentie, din culpa sau cu intentie depasita.
1. Fapta este savârsita cu intentie când infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savârsirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
2. Fapta este savârsita din culpa când infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa îl prevada.
(2) Fapta care consta fie într-o actiune, fie într-o inactiune constituie infractiune numai când este savârsita cu intentie.
(3) Fapta comisa din culpa constituie infractiune numai când în lege se prevede aceasta.
(4) Exista intentie depasita când rezultatul mai grav produs printr-o actiune sau inactiune intentionata se datoreaza culpei faptuitorului.
CAPITOLUL II
CAUZELE JUSTIFICATIVE
Cauzele justificative
Art. 21. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita în conditiile vreuneia dintre cauzele justificative prevazute de lege.
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde si asupra participantilor.
Legitima aparare
Art. 22. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita în stare de legitima aparare.
(2) Este în stare de legitima aparare acela care savârseste fapte pentru a înlatura un atac material, direct, imediat si injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes general si care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul general.
(3) Se prezuma ca este în legitima aparare si acela care savârseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit tinând de acestea.
(4) Este, de asemenea, în legitima aparare si acela care, din cauza tulburarii sau temerii, a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu împrejurarile în care s-a produs atacul.
Starea de necesitate
Art. 23. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita de o persoana pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi înlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes general.
(2) Se afla în stare de necesitate si acela care în momentul savârsirii faptei nu si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era înlaturat.
Ordinul legii si comanda autoritatii legitime
Art. 24. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca savârsirea ei a fost impusa sau autorizata de lege.
(2) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita pentru îndeplinirea unui ordin dat de catre autoritatea legitima, în forma prevazuta de lege, daca acesta nu este în mod vadit ilegal.
Consimtamântul victimei
Art. 25. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita cu consimtamântul victimei, daca aceasta putea sa dispuna în mod legal de valoarea sociala lezata sau pusa în pericol.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica în cazul infractiunilor contra vietii, în cazul infractiunilor contra integritatii corporale sau a sanatatii acestea nu se aplica, daca fapta la care s-a consimtit contravine legii sau bunelor moravuri.
CAPITOLUL III
CAUZELE CARE ÎNLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
Cauzele care înlatura caracterul penal al faptei
Art. 26. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala comisa în conditiile vreuneia dintre cauzele prevazute de lege care înlatura caracterul penal al faptei.
(2) Efectul cauzelor care înlatura caracterul penal al faptei nu se extinde asupra participantilor, cu exceptia cazului fortuit.
Constrângerea fizica
Art. 27. - Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita din cauza unei constrângeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.
Constrângerea morala
Art. 28. - Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita din cauza unei constrângeri morale, exercitata prin amenintarea cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi înlaturat în alt mod.
Cazul fortuit
Art. 29. - Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala al carei rezultat este consecinta unei împrejurari care nu putea fi prevazuta.
Minoritatea faptuitorului
Art. 30. - Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savârsita de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.
Iresponsabilitatea
Art. 31. - Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca faptuitorul, în momentul savârsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea fi stapân pe ele.
Betia
Art. 32. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca faptuitorul, în momentul savârsirii faptei, se gasea, din cauza unor împrejurari independente de vointa sa, în stare de betie completa produsa de alcool sau de alte substante.
(2) Starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu înlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agravanta.
Eroarea de fapt
Art. 33. - (1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala când faptuitorul, în momentul savârsirii acesteia, nu cunoaste existenta unei stari, situatii sau împrejurari de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Nu constituie o circumstanta agravanta împrejurarea pe care faptuitorul nu a cunoscut-o în momentul savârsirii infractiunii.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica si faptelor savârsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei sau împrejurarii respective nu este ea însasi rezultatul culpei.
CAPITOLUL IV
TENTATIVA
Tentativa
Art. 34. - (1) Tentativa consta în punerea în executare a intentiei de a savârsi infractiunea, executare care a fost, însa, întrerupta sau nu si-a produs efectul.
(2) Exista tentativa si în cazul în care consumarea infractiunii nu a fost posibila din cauza insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite, ori din cauza împrejurarii ca în timpul când s-au savârsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla.
(3) Nu exista tentativa atunci când imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta modului cum a fost conceputa executarea.
Pedepsirea tentativei
Art. 35. - (1) Tentativa la crima se pedepseste întotdeauna, iar tentativa la delict numai când legea prevede aceasta.
(2) În cazul persoanei fizice, tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa imediat inferioara categoriei de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, daca legea nu prevede altfel.
(3) În cazul persoanei juridice, tentativa se sanctioneaza cu o amenda cuprinsa între minimul special si maximul special al amenzii prevazute de lege pentru infractiunea consumata, reduse la jumatate, daca legea nu prevede altfel. La aceasta pedeapsa se poate adauga una sau mai multe din pedepsele complementare, cu exceptia dizolvarii persoanei juridice.
Desistarea si împiedicarea producerii rezultatului
Art. 36. - (1) Nu se pedepseste faptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.
(2) Daca actele îndeplinite pâna în momentul desistarii sau împiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune.
CAPITOLUL V
PARTICIPATIA
Participantii
Art. 37. - Participanti sunt persoanele care contribuie la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala în calitate de autori, instigatori sau complici.
Autor
Art. 38. - (1) Autor este persoana care savârseste în mod nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala.
(2) Daca mai multe persoane savârsesc nemijlocit, împreuna, o fapta prevazuta de legea penala, fiecare din ele va fi pedepsita ca autor.
Instigator
Art. 39. - Instigator este persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sa savârseasca o fapta prevazuta de legea penala.
Complice
Art. 40. - (1) Complice este persoana care, cu intentie, ajuta sau înlesneste în orice mod la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala.
(2) Este, de asemenea, complice persoana care promite, înainte sau în timpul savârsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savârsirea faptei promisiunea nu este îndeplinita.
Pedeapsa în caz de participatie
Art. 41. - Instigatorul si complicele la o fapta prevazuta de legea penala, savârsita cu intentie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savârsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 87.
Circumstante personale si reale
Art. 42. - (1) Circumstantele privitoare la persoana unui participant nu se rasfrâng asupra celorlalti.
(2) Circumstantele privitoare la fapta se rasfrâng asupra participantilor numai în masura în care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.
Împiedicarea savârsirii faptei
Art. 43. - (1) Participantul nu se pedepseste daca împiedica în cursul executarii, dar înainte de descoperirea faptei, consumarea acesteia.
(2) Daca actele savârsite pâna în momentul împiedicarii constituie o alta fapta prevazuta de legea penala, participantului i se aplica pedeapsa pentru acea fapta.
Participatia improprie
Art. 44. - (1) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, cu intentie, la savârsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisa cu intentie.
(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, cu intentie, la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru aceea infractiune.
(3) Dispozitiile art. 42 si 43 se aplica în mod corespunzator.
CAPITOLUL VI
RASPUNDEREA PENALA A PERSOANEI JURIDICE
Conditiile raspunderii penale a persoanelor juridice
Art. 45. - (1) Persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice, raspund penal, în cazurile prevazute de lege, pentru infractiunile savârsite în numele sau în interesul persoanelor juridice, de catre organele sau reprezentantii acestora.
(2) Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a participat la savârsirea aceleiasi fapte.
CAPITOLUL VII
PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
Formele pluralitatii
Art. 46. - Pluralitatea de infractiuni constituie, dupa caz, concurs de infractiuni sau recidiva.
Concursul de infractiuni
Art. 47. - (1) Exista concurs real de infractiuni când doua sau mai multe infractiuni au fost savârsite de aceeasi persoana, prin doua ori mai multe actiuni sau inactiuni, înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele.
(2) Exista concurs formal de infractiuni când o actiune sau o inactiune savârsita de aceeasi persoana, din cauza împrejurarilor în care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, întruneste elementele mai multor infractiuni.
(3) În cazul concursului formal de infractiuni, fapta se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava.
Pedeapsa principala în caz de concurs de infractiuni
Art. 48. - (1) În caz de concurs real de infractiuni se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune în parte, iar din acestea se aplica pedeapsa, în una din urmatoarele modalitati:
a) când s-au stabilit numai pedepse privative de libertate:
1. se aplica pedeapsa cea mai grea stabilita pentru una din infractiunile concurente, care poate fi sporita pâna la maximul ei special, iar când acest maxim special nu este îndestulator se poate aplica un spor, fara ca pedeapsa rezultanta sa depaseasca totalul duratei pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente si nici maximul general al pedepsei imediat superioare ori
2. se aplica o pedeapsa care reprezinta totalul pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente, fara ca pedeapsa rezultanta sa poata depasi maximul general al pedepsei imediat superioare;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu amenda:
1. se aplica amenda cea mai mare stabilita pentru una din infractiunile concurente, care poate fi sporita pâna la maximul ei special, iar când acest maxim special nu este îndestulator se poate aplica un spor, fara ca pedeapsa rezultanta sa depaseasca totalul pedepselor cu amenda stabilite de instanta pentru infractiunile concurente si nici maximul general al amenzii ori
2. se aplica o amenda care reprezinta totalul amenzilor stabilite pentru infractiunile concurente, fara ca amenda rezultanta aplicata sa poata depasi maximul general al amenzii;
c) când s-au stabilit pedepse privative de libertate si pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa privativa de libertate, potrivit dispozitiilor lit. a) pct. 1, la care se poate adauga amenda, în total sau în parte.
(2) Daca vreuna din pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente este detentiunea pe viata, se aplica aceasta pedeapsa.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica si în cazul când pentru una sau pentru toate infractiunile concurente s-a pronuntat o hotarâre de condamnare definitiva.
Pedeapsa complementara si masurile de siguranta în caz de concurs real de infractiuni
Art. 49. - (1) Daca pentru una din infractiunile concurente s-a stabilit si o pedeapsa complementara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa privativa de libertate.
(2) Pedepsele complementare de natura diferita sau chiar de aceeasi natura, dar cu un continut diferit, se aplica alaturi de pedeapsa privativa de libertate.
(3) Daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut, se aplica cea mai grea dintre acestea.
(4) Masurile de siguranta de aceeasi natura în cazul infractiunilor concurente se iau o singura data, iar daca sunt de natura diferita, se cumuleaza.
Recidiva
Art. 50. - (1) Recidiva exista în urmatoarele cazuri:
a) când dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare la o pedeapsa privativa de libertate cuprinsa între un an si 5 ani, condamnatul savârseste cu intentie o noua infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa privativa de libertate mai mare de un an, înainte de începerea executarii pedepsei, în timpul executarii acesteia sau în stare de evadare;
b) când dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri de condamnare la o pedeapsa privativa de libertate mai mare de 5 ani, condamnatul savârseste cu intentie o noua infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa privativa de libertate mai mare de un an, înainte de începerea executarii pedepsei, în timpul executarii acesteia sau în stare de evadare;
c) când dupa executarea unei pedepse privative de libertate cuprinse între un an si 5 ani, condamnatul savârseste cu intentie o noua infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa privativa de libertate mai mare de un an;
d) când dupa executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de 5 ani, condamnatul savârseste cu intentie o noua infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa privativa de libertate mai mare de un an.
(2) Exista recidiva si în cazurile în care una dintre pedepsele prevazute în alin. (1) este detentiunea pe viata.
(3) Pentru stabilirea starii de recidiva se tine seama si de hotarârea de condamnare pronuntata în strainatate pentru o fapta prevazuta si de legea româna, daca hotarârea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.
Sanctiunea în caz de recidiva
Art. 51. - (1) În cazul recidivei dupa condamnare prevazute în art. 50 alin. (1) lit. a), se aplica regulile concursului de infractiuni. Daca cel condamnat a executat o parte din pedeapsa, regulile concursului de infractiuni se aplica tinând seama de pedeapsa care a mai ramas de executat.
(2) În cazul recidivei dupa condamnare prevazute în art. 50 alin. (1) lit. b), pedeapsa stabilita pentru infractiunea savârsita ulterior si pedeapsa aplicata pentru infractiunea anterioara se cumuleaza, fara a se putea depasi maximul general al pedepsei imediat superioare. Daca cel condamnat a executat o parte din pedeapsa, cumulul se face între pedeapsa ce a mai ramas de executat si pedeapsa aplicata pentru infractiunea savârsita ulterior.
(3) În cazul recidivei dupa executare prevazute în art. 50 alin. (1) lit. c) si d), se aplica o pedeapsa care poate fi sporita cu 10 ani, în cadrul limitelor pedepsei imediat superioare.
Pedeapsa în unele cazuri când nu exista recidiva
Art. 52. - Când dupa condamnarea definitiva cel condamnat savârseste o noua infractiune, înainte de începerea executarii pedepsei, în timpul executarii acesteia sau în stare de evadare, si nu sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplica potrivit regulilor concursului de infractiuni.
Condamnari care nu atrag starea de recidiva
Art. 53. - (1) La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotarârile de condamnare privitoare la:
a) infractiunile savârsite în timpul minoritatii;
b) infractiunile savârsite din culpa;
c) infractiunile amnistiate;
d) faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala.
(2) De asemenea, nu se tine seama de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea sau în cazul carora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Pedeapsa în cazul pluralitatii de infractiuni savârsite de persoana juridica
Art. 54. - (1) În caz de concurs de infractiuni savârsit de persoana juridica, se aplica amenda pâna la maximul special prevazut în art. 80 alin. (2) sau (3) pentru infractiunea cea mai grava, care poate fi majorat cu o patrime.
(2) În cazul în care persoana juridica a mai fost condamnata anterior definitiv pentru o infractiune, se aplica dispozitiile alin. (1), daca pedeapsa aplicata pentru infractiunea anterioara nu a fost executata. Daca pedeapsa anterioara a fost executata, se aplica pedeapsa amenzii pâna la maximul special prevazut în art. 80 alin. (2) sau (3), care poate fi majorat cu o treime.
(3) Pedepsele complementare se pot cumula.
Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe
Art. 55. - (1) În cazul infractiunii continuate si al infractiunii complexe nu exista pluralitate de infractiuni.
(2) Infractiunea este continuata când o persoana savârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare în parte continutul aceleiasi infractiuni. În acest caz, se aplica pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita, la care se poate adauga un spor pâna la maximul special, iar când acest maxim nu este îndestulator se poate aplica un spor fara ca pedeapsa sa poata depasi maximul general.
(3) Infractiunea este complexa când în continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau inactiune care constituie prin ea însasi o fapta prevazuta de legea penala.
Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata sau complexa
Art. 56. - Daca cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra în continutul aceleiasi infractiuni, tinându-se seama de infractiunea savârsita în întregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai mica decât cea pronuntata anterior.
TITLUL III
PEDEPSELE
CAPITOLUL I
CATEGORIILE SI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR CARE SE APLICA PERSOANEI FIZICE
Pedeapsa si scopul ei
Art. 57. - (1) Pedeapsa este o masura de constrângere aplicata în scopul reeducarii condamnatului si al prevenirii savârsirii de noi infractiuni.
(2) Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nici sa înjoseasca persoana condamnatului.
Felurile pedepselor
Art. 58. - (1) Pedepsele care se aplica persoanei fizice sunt: pedepse principale, pedepse complementare si pedepse accesorii.
(2) Pedepsele principale se împart în: pedepse principale pentru crime si pedepse principale pentru delicte.
(3) Pedepsele principale pentru crime sunt:
a) detentiunea pe viata;
b) detentiunea severa între 15 si 30 de ani.
(4) Pedepsele principale pentru delicte sunt:
a) închisoarea stricta între un an si 15 ani;
b) închisoarea între 15 zile si un an;
c) amenda sub forma zilelor-amenda, între 5 si 360 de zile, fiecare zi fiind socotita între 100.000 lei si 1.000.000 lei;
d) munca în folosul comunitatii, între 100 si 500 de ore.
(5) Pedepsele complementare pentru crime si delicte sunt:
a) interzicerea exercitiului unor drepturi de la un an la 10 ani;
b) degradarea militara.
(6) Pedeapsa accesorie pentru crime si delicte consta în interzicerea exercitiului tuturor drepturilor prevazute ca pedeapsa complementara.
CAPITOLUL II
CATEGORIILE SI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR CARE SE APLICA PERSOANEI JURIDICE
Felurile pedepselor
Art. 59. - (1) Pedepsele care se aplica persoanei juridice pentru crime sau delicte sunt: pedepse principale si pedepse complementare.
(2) Pedeapsa principala este amenda de la 10.000.000 lei la 10.000.000.000 lei.
(3) Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pe o durata de la un an la 3 ani;
c) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice, pe o durata de la un an la 5 ani;
d) interzicerea accesului la unele resurse financiare, pe o durata de la un an la 5 ani;
e) afisarea hotarârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României, prin presa ori mijloace de comunicare audiovizuala.
(4) Pedepsele complementare prevazute în alin. (3) lit. b)-e) se pot aplica în mod cumulativ, integral sau partial.
CAPITOLUL III
REGIMUL DE EXECUTARE A PEDEPSELOR PRINCIPALE APLICATE PERSOANEI FIZICE
Sectiunea 1
Regimul de executare a pedepselor privative de libertate
Regulile generale ale executarii pedepselor principale privative de libertate
Art. 60. - (1) Executarea pedepselor principale privative de libertate se bazeaza pe sistemul progresiv. Condamnatii au posibilitatea sa treaca dintr-un regim de executare în altul, în conditiile prevazute de legea pentru executarea pedepselor.
(2) Pedepsele privative de libertate se executa în unul din urmatoarele regimuri:
a) regimul de maxima siguranta;
b) regimul închis;
c) regimul semideschis;
d) regimul deschis.
(3) Regimul executarii pedepselor privative de libertate se bazeaza pe posibilitatea condamnatilor de a presta o munca utila, daca sunt apti pentru munca, pe educarea condamnatilor, pe respectarea de catre acestia a disciplinei muncii si a ordinii interioare a locurilor de detinere, precum si pe stimularea si recompensarea celor staruitori în munca, disciplinati si care dau dovezi temeinice de îndreptare. Toate mijloacele folosite în cadrul regimului executarii pedepselor privative de libertate trebuie sa contribuie la reintegrarea în societate a celor condamnati si la prevenirea savârsirii de noi infractiuni de catre acestia.
(4) Dupa împlinirea vârstei de 60 de ani, condamnatii pot presta o munca numai la cererea acestora, daca sunt apti pentru munca.
Locul si modul de executare a pedepselor privative de libertate
Art. 61. - (1) Executarea pedepselor privative de libertate se face, potrivit dispozitiilor legii pentru executarea pedepselor, în locuri anume destinate, denumite penitenciare.
(2) Femeile condamnate la pedepse privative de libertate executa aceste pedepse separat de condamnatii barbati.
(3) Minorii condamnati la pedepse privative de libertate executa aceste pedepse separat de condamnatii majori sau în locuri de detinere speciale, cu asigurarea posibilitatii de a continua învatamântul general obligatoriu si de a dobândi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor.
Regimul de munca
Art. 62. - (1) Munca prestata de condamnat este remunerata, cu exceptia muncilor cu caracter gospodaresc necesare locului de detinere.
(2) Normele, timpul de munca si remuneratia muncii condamnatului sunt cele stabilite prin lege.
(3) Din remuneratia muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealalta parte revine administratiei penitenciarului. Aceste parti, precum si modul de folosire se stabilesc prin legea pentru executarea pedepselor.
Sectiunea a 2-a
Regimul de executare a pedepsei detentiunii pe viata si a pedepsei detentiunii severe
Locul si modul de executare a pedepsei detentiunii pe viata si a detentiunii severe
Art. 63. - (1) Detentiunea pe viata si detentiunea severa se executa în penitenciare anume destinate sau în sectii speciale ale celorlalte penitenciare.
(2) Regimul executarii detentiunii pe viata si detentiunii severe este regimul de maxima siguranta. Condamnatul la pedeapsa detentiunii pe viata sau detentiunii severe poate trece în celelalte regimuri în conditiile prevazute de legea pentru executarea pedepselor.
Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata
Art. 64. - (1) Pedeapsa detentiunii pe viata nu se aplica persoanei care, la data pronuntarii hotarârii de condamnare, a împlinit vârsta de 60 de ani. În acest caz, în locul detentiunii pe viata se aplica pedeapsa maxima a detentiunii severe si pedeapsa complementara a interzicerii exercitiului unor drepturi pe durata maxima.
(2) În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executarii pedepsei, în locul pedepsei detentiunii pe viata se aplica pedeapsa maxima a detentiunii severe si pedeapsa complementara a interzicerii exercitiului unor drepturi pe durata maxima.
Calculul pedepsei în cazul comutarii sau înlocuirii pedepsei detentiunii pe viata
Art. 65. - În cazul comutarii sau înlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa detentiunii severe, perioada de detentiune executata se considera ca parte executata din pedeapsa detentiunii severe.
Sectiunea a 3-a
Regimul de executare a pedepsei închisorii stricte si a pedepsei închisorii
Locul si modul de executare a pedepsei închisorii stricte
Art. 66. - (1) Executarea pedepsei închisorii stricte se face în penitenciare anume destinate.
(2) Regimul executarii pedepsei închisorii stricte este regimul închis, în cazul persoanei condamnate la pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani sau regimul semideschis, în cazul pedepsei închisorii stricte care nu depaseste 5 ani.
(3) Condamnatul la pedeapsa închisorii stricte poate trece în celelalte regimuri în conditiile prevazute de legea pentru executarea pedepselor.
Locul si modul de executare a pedepsei închisorii
Art. 67. - (1) Executarea pedepsei închisorii se face în penitenciare anume destinate.
(2) Regimul executarii pedepsei închisorii este regimul deschis, prevazut de legea pentru executarea pedepselor.
Sectiunea a 4-a
Regimul de executare a pedepsei amenzii
Continutul pedepsei amenzii sub forma zilelor-amenda
Art. 68. - (1) Pedeapsa amenzii consta în suma de bani pe care faptuitorul este condamnat sa o plateasca.
(2) Pedeapsa amenzii se aplica sub forma zilelor-amenda. În acest caz suma totala care urmeaza sa fie platita rezulta din înmultirea numarului de zile de pedeapsa stabilite de instanta în raport cu gravitatea faptei si persoana faptuitorului, cu suma reprezentând evaluarea în bani a fiecarei zile de pedeapsa, tinându-se seama de posibilitatile financiare ale faptuitorului si de obligatiile legale ale acestuia fata de persoanele aflate în grija sa.
(3) Daca legea prevede ca o infractiune se pedepseste numai cu amenda, fara a-i arata limitele, minimul special al zilelor-amenda este de 20 zile, iar maximul special de 120 zile, daca legea nu prevede altfel.
(4) Când legea prevede pedeapsa amenzii, fara a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii, minimul special al zilelor-amenda este de 40 zile, iar maximul special de 180 zile, iar când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii stricte, minimul special este de 60 zile si maximul special de 240 zile.
Înlocuirea pedepsei amenzii sub forma zilelor-amenda
Art. 69. - (1) În cazul condamnatului care se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, daca legea prevede pedeapsa închisorii stricte ca pedeapsa alternativa la amenda, instanta poate înlocui amenda cu munca în folosul comunitatii pâna la 500 de ore sau, în cazul în care condamnatul nu îsi da consimtamântul pentru aceasta pedeapsa, cu pedeapsa închisorii stricte.
(2) În cazul condamnatului care se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, daca legea prevede pedeapsa închisorii ca pedeapsa alternativa la amenda, instanta poate înlocui amenda cu munca în folosul comunitatii pâna la 300 de ore sau, în cazul în care condamnatul nu îsi da consimtamântul pentru aceasta pedeapsa, cu pedeapsa închisorii.
(3) La înlocuirea pedepsei amenzii, se tine seama de durata zilelor-amenda neplatite.
Sectiunea a 5-a
Regimul de executare a pedepsei muncii în folosul comunitatii
Continutul pedepsei si modul de executare
Art. 70. - (1) Daca legea prevede pentru un delict pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 3 ani, instanta poate dispune în locul pedepsei privative de libertate executarea unei munci neremunerate în folosul comunitatii, pe o durata de cel putin 100 de ore.
(2) Durata maxima a muncii în folosul comunitatii este de 300 de ore, în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii, si de 500 de ore, în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii stricte de cel mult 3 ani.
(3) Munca în folosul comunitatii poate fi dispusa numai cu consimtamântul inculpatului.
(4) Daca persoana condamnata nu executa aceasta pedeapsa sau, în timpul executarii ei nu îndeplineste obligatiile care-i revin ori le îndeplineste în mod defectuos, instanta poate dispune, daca legea nu prevede alt mod de sanctionare, revocarea muncii în folosul comunitatii, înlocuind-o, integral sau partial, dupa caz, cu închisoarea sau cu închisoarea stricta de cel mult 3 ani.
(5) Modul de executare a muncii în folosul comunitatii este reglementat prin legea pentru executarea pedepselor.
Sectiunea a 6-a
Liberarea conditionata
Liberarea conditionata a condamnatului la pedeapsa închisorii, a închisorii stricte si a detentiunii severe
Art. 71. - (1) Dupa ce a executat cel putin doua treimi din pedeapsa închisorii ori a închisorii stricte sau trei patrimi din pedeapsa detentiunii severe, condamnatul care este staruitor în munca, disciplinat si da dovezi temeinice de îndreptare, tinându-se seama de durata din pedeapsa care mai ramâne de executat, de vârsta, starea sanatatii, forma de vinovatie si de antecedentele sale penale, poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
(2) Minorii condamnati la pedeapsa închisorii ori închisorii stricte pot fi liberati conditionat dupa executarea unei treimi din pedeapsa aplicata. Condamnatii trecuti de 60 de ani, pentru barbati si 55 de ani, pentru femei, pot fi liberati conditionat dupa executarea unei treimi din pedeapsa închisorii ori închisorii stricte sau jumatate din pedeapsa detentiunii severe.
(3) În calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute în alin. (1) se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea conditionata nu poate fi acordata înainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din pedeapsa închisorii ori a închisorii stricte sau a cel putin doua treimi din pedeapsa detentiunii severe.
(4) În timpul liberarii conditionate, instanta poate sa-l oblige pe condamnat sa se supuna masurilor de supraveghere prevazute în art. 103.
Liberarea conditionata a condamnatului la pedeapsa detentiunii pe viata
Art. 72. - (1) Cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata poate fi liberat conditionat, în mod exceptional, dupa executarea efectiva a 20 de ani de detentiune, tinându-se seama de antecedentele sale penale, precum si de faptul ca este staruitor în munca, disciplinat si da dovezi temeinice de îndreptare.
(2) Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 15 ani de detentiune, daca sunt îndeplinite si celelalte conditii prevazute în alin. (1).
(3) Pedeapsa se considera executata daca în termen de 10 ani de la liberare condamnatul nu a savârsit din nou o infractiune. Daca în acest interval condamnatul a comis din nou o infractiune, se aplica în mod corespunzator dispozitiile art. 73.
(4) În timpul liberarii conditionate instanta poate sa-l oblige pe condamnat sa se supuna masurilor de supraveghere prevazute în art. 103.
Efectele liberarii conditionate
Art. 73. - (1) Pedeapsa se considera executata daca în intervalul de timp de la liberare si pâna la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savârsit din nou o infractiune.
(2) Daca pâna la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis din nou o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, instanta, tinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie mentinerea liberarii conditionate, fie revocarea.
(3) Daca pâna la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis din nou o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii stricte, a detentiunii severe sau a detentiunii pe viata, revocarea liberarii conditionate este obligatorie.
(4) În cazul revocarii liberarii conditionate, pedeapsa stabilita pentru infractiunea ulterioara si restul de pedeapsa care a mai ramas de executat din pedeapsa anterioara se cumuleaza, fara a depasi maximul general al pedepsei celei mai grele.
Sectiunea a 7-a
Executarea pedepsei într-o închisoare militara
Modul de executare a pedepsei într-o închisoare militara
Art. 74. - (1) Executarea pedepsei închisorii care nu depaseste 2 ani, de catre militarii în termen, se face într-o închisoare militara în cazurile prevazute de lege, precum si în cazurile când instanta judecatoreasca, tinând seama de împrejurarile cauzei si de persoana condamnatului, dispune aceasta.
(2) Daca militarul condamnat a executat jumatate din durata pedepsei si a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai ramas de executat se reduce cu o treime, iar daca s-a evidentiat în mod deosebit, reducerea poate depasi o treime, putând cuprinde chiar tot restul pedepsei.
(3) Daca în timpul executarii pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat conditionat.
(4) Daca în timpul executarii pedepsei militarul condamnat savârseste din nou o infractiune, instanta care pronunta condamnarea aplica dispozitiile art. 51 sau ale art. 52. Pedeapsa astfel stabilita se executa într-un loc de detinere.
(5) Dupa executarea pedepsei potrivit alin. (1)-(3) sau dupa gratierea totala ori dupa gratierea restului de pedeapsa, cel condamnat este reabilitat de drept.
(6) Dispozitiile alin. (1)-(5) sunt aplicabile si celor care au devenit militari în termen dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare.
(7) În cazul în care, înainte de începerea executarii pedepsei într-o închisoare militara, condamnatul a fost trecut în rezerva, pedeapsa se executa într-un loc de detinere.
CAPITOLUL IV
PEDEPSELE COMPLEMENTARE SI PEDEPSELE ACCESORII
Sectiunea 1
Pedepsele complementare
Continutul pedepsei interzicerii exercitiului unor drepturi
Art. 75. - (1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitiului unor drepturi consta în interzicerea exercitiului unuia sau mai multora dintre urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a alege si de a fi ales în autoritatile publice sau în functii eligibile publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul de a ocupa o functie, de a exercita o profesiune sau de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savârsirea infractiunii;
d) drepturile parintesti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
(2) Interzicerea exercitiului drepturilor prevazute la alin. (1) lit. b) se poate pronunta numai pe lânga interzicerea exercitiului drepturilor prevazute la alin. (1) lit. a), în afara de cazul când legea dispune altfel.
Aplicarea pedepsei interzicerii exercitiului unor drepturi
Art. 76. - (1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitiului unor drepturi poate fi aplicata daca pedeapsa principala stabilita este privatiunea de libertate de cel putin 2 ani si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, împrejurarile cauzei si persoana faptuitorului, aceasta pedeapsa este necesara.
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitiului unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsa.
(3) Conditia prevazuta în alin. (1) cu privire la cuantumul privatiunii de libertate trebuie sa fie îndeplinita si în cazul în care aplicarea pedepsei prevazuta în acel alineat este obligatorie.
Executarea pedepsei interzicerii exercitiului unor drepturi
Art. 77. - Executarea pedepsei interzicerii exercitiului unor drepturi începe dupa executarea pedepsei privative de libertate, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori dupa prescriptia executarii pedepsei.
Continutul pedepsei degradarii militare si modul ei de aplicare
Art. 78. - (1) Pedeapsa complementara a degradarii militare consta în pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma.
(2) Degradarea militara se aplica în mod obligatoriu condamnatilor militari si rezervisti, daca pedeapsa principala stabilita este detentiunea pe viata sau detentiunea severa.
(3) Degradarea militara poate fi aplicata condamnatilor militari si rezervisti pentru infractiuni savârsite cu intentie, daca pedeapsa principala stabilita este închisoarea stricta de cel putin 5 ani si de cel mult 15 ani.
Sectiunea a 2-a
Pedepsele accesorii
Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii
Art. 79. - (1) Pedeapsa accesorie consta în interzicerea tuturor drepturilor prevazute în art. 75.
(2) Condamnarea la o pedeapsa privativa de libertate atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute în alin. (1) din momentul în care hotarârea de condamnare a ramas definitiva si pâna la terminarea executarii pedepsei, pâna la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pâna la împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.
(3) Pe durata amânarii sau întreruperii executarii pedepsei privative de libertate, condamnatul poate sa-si exercite drepturile parintesti si dreptul de a fi tutore sau curator, în afara de cazul în care aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin hotarârea judecatoreasca.
(4) Pe durata suspendarii executarii pedepsei privative de libertate se suspenda si executarea pedepselor accesorii.
CAPITOLUL V
REGIMUL DE EXECUTARE A PEDEPSELOR APLICATE PERSOANEI JURIDICE
Sectiunea 1
Regimul de executare a pedepsei amenzii
Continutul pedepsei amenzii
Art. 80. - (1) Pedeapsa amenzii consta în suma de bani pe care persoana juridica este obligata sa o plateasca.
(2) Când legea prevede pentru infractiunea savârsita de persoana fizica pedeapsa detentiunii, minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 25.000.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 7.500.000.000 lei.
(3) Când legea prevede pentru infractiunea savârsita de persoana fizica pedeapsa închisorii stricte sau a închisorii, minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 10.000.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 5.000.000.000 lei.
Sectiunea a 2-a
Regimul de executare a pedepsei dizolvarii persoanei juridice
Continutul si modul de executare a pedepsei dizolvarii persoanei juridice
Art. 81. - (1) Dizolvarea persoanei juridice poate fi pronuntata atunci când persoana juridica a fost constituita în scopul savârsirii de infractiuni sau când obiectul sau de activitate a fost deturnat în scopul savârsirii de infractiuni.
(2) Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii.
(3) Prin hotarârea de dizolvare a persoanei juridice, instanta desemneaza lichidatorul.
(4) O copie dupa dispozitivul hotarârii de dizolvare se transmite organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.
Sectiunea a 3-a
Regimul de executare a pedepsei suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice
Continutul si modul de executare a pedepsei suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice
Art. 82. - (1) Suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice consta în interzicerea activitatii sau a aceleia dintre activitatile persoanei juridice în exercitarea careia a fost savârsita infractiunea.
(2) Suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice poate fi aplicata pentru o durata de la un an la 3 ani.
(3) O copie dupa dispozitivul hotarârii de suspendare se transmite organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.
Sectiunea a 4-a
Dispozitii comune dizolvarii persoanei juridice si suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice
Continutul dispozitiilor comune
Art. 83. - (1) Dizolvarea si suspendarea nu pot fi aplicate partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, cultelor religioase sau organizatiilor cetatenilor apartinând minoritatilor nationale, constituite potrivit legii.
(2) Dizolvarea nu poate fi aplicata persoanelor juridice care îsi exercita activitatea în domeniul presei sau al audiovizualului.
(3) Activitatea în domeniul presei sau al audiovizualului nu poate fi suspendata.
Sectiunea a 5-a
Regimul de executare a pedepsei interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice
Continutul si modul de executare a pedepsei interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice
Art. 84. - (1) Interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice consta în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achizitii publice, prevazute de lege, pe o durata de la un an la 5 ani.
(2) O copie dupa dispozitivul hotarârii prin care s-a aplicat pedeapsa prevazuta în alin. (1) se transmite de îndata:
a) oficiului registrului comertului de pe lânga tribunal, în vederea efectuarii formalitatilor de publicitate în registrul comertului;
b) Ministerului Justitiei, în vederea efectuarii formalitatilor de publicitate în registrul national al persoanelor juridice fara scop patrimonial;
c) altor autoritati care tin evidenta persoanelor juridice, în vederea efectuarii formalitatilor de publicitate.
Sectiunea a 6-a
Regimul de executare a pedepsei interzicerii accesului la unele resurse financiare
Continutul si modul de executare a pedepsei interzicerii accesului la unele resurse financiare
Art. 85. - (1) Interzicerea accesului la unele resurse financiare consta în interzicerea de a obtine fonduri prin plasamente de titluri de valoare sau de a obtine fonduri de la institutiile de credit ori institutiile financiare, pe o durata de la un an la 5 ani.
(2) O copie dupa dispozitivul hotarârii prin care s-a aplicat pedeapsa prevazuta la alin. (1) de interzicere se transmite Bancii Nationale a României, Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.
Sectiunea a 7-a
Regimul de executare a pedepsei afisarii hotarârii de condamnare sau difuzarii acesteia
Continutul si modul de executare a pedepsei afisarii hotarârii de condamnare sau difuzarii acesteia
Art. 86. - (1) Afisarea hotarârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României, prin presa ori mijloace de comunicare audiovizuala se realizeaza pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. Cheltuielile de afisare sau difuzare nu pot depasi cuantumul pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice.
(2) Instanta poate dispune afisarea sau difuzarea integrala sau în extras a hotarârii de condamnare.
(3) Afisarea sau difuzarea hotarârii de condamnare nu poate dezvalui identitatea victimei sau a reprezentantului legal al acesteia fara consimtamântul lor.
(4) Afisarea hotarârii de condamnare se realizeaza în locul stabilit de instanta si pentru perioada stabilita de aceasta, fara a putea depasi o durata de 2 luni.
(5) Difuzarea hotarârii de condamnare se face prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în unul sau mai multe ziare sau prin unul sau mai multe servicii de comunicatii audiovizuale, stabilite de instanta.
CAPITOLUL VI
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
Sectiunea 1
Dispozitii generale
Regulile generale de individualizare a pedepsei
Art. 87. - (1) La stabilirea si aplicarea pedepselor pentru persoana fizica se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, de gravitatea faptei savârsite, de persoana faptuitorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
(2) Când pentru infractiunea savârsita legea prevede pedepse alternative, se tine seama de dispozitiile alin. (1), atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât si pentru proportionalizarea acesteia.
(3) Pedeapsa majorata ca urmare a cauzelor de agravare se executa în regimul corespunzator pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savârsita.
(4) La stabilirea si aplicarea pedepselor pentru persoana juridica se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala pentru persoana fizica, de gravitatea faptei savârsite si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
(5) Cauzele de agravare sau de atenuare a raspunderii penale retinute de instanta trebuie motivate în cuprinsul hotarârii.
Sectiunea a 2-a
Circumstante atenuante si agravante legale si judiciare
Circumstante atenuante legale
Art. 88. - Urmatoarele împrejurari constituie circumstante atenuante legale:
a) savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alte actiuni ilicite grave;
b) depasirea limitelor legitimei aparari sau ale starii de necesitate;
c) savârsirea faptei cu un mobil sau cu un scop care pune în evidenta pericolul redus al persoanei faptuitorului;
d) daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile aparate de lege si prin continutul ei concret fapta prezinta o gravitate redusa.
Circumstante agravante legale
Art. 89. - Urmatoarele împrejurari constituie circumstante agravante legale:
a) savârsirea faptei de trei sau mai multe persoane împreuna;
b) savârsirea infractiunii prin metode sau mijloace care prezinta pericol public;
c) savârsirea infractiunii de catre un faptuitor major, daca aceasta a fost comisa împreuna cu un minor;
d) savârsirea infractiunii din motive josnice;
e) savârsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenta;
f) savârsirea infractiunii asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa, asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie;
g) savârsirea infractiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmarire, arestare sau executarea pedepsei;
h) savârsirea infractiunii pentru a înlesni sau ascunde comiterea altei infractiuni.
Circumstante atenuante judiciare
Art. 90. - (1) Urmatoarele împrejurari pot constitui circumstante atenuante judiciare:
a) conduita buna a faptuitorului înainte de savârsirea infractiunii;
b) staruinta depusa de faptuitor pentru a înlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita;
c) atitudinea faptuitorului dupa savârsirea infractiunii, rezultând din prezentarea sa în fata autoritatii, comportarea sincera în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor.
(2) Împrejurarile enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.
Circumstante agravante judiciare
Art. 91. - Poate constitui o circumstanta agravanta judiciara orice alta împrejurare decât cele enumerate în art. 89 care imprima faptei un caracter grav.
Efectele circumstantelor atenuante
Art. 92. - (1) În cazul când exista circumstante atenuante, pedeapsa principala pentru persoana fizica se modifica dupa cum urmeaza:
a) când pentru infractiunea savârsita legea prevede detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa detentiunii severe;
b) când pentru infractiunea savârsita legea prevede detentiunea severa, se aplica pedeapsa închisorii stricte;
c) când pentru infractiunea savârsita legea prevede închisoarea stricta, se aplica pedeapsa închisorii sau se aplica munca în folosul comunitatii ori amenda sub forma zilelor-amenda;
d) când pentru infractiunea savârsita legea prevede închisoarea, se aplica munca în folosul comunitatii sau amenda sub forma zilelor-amenda;
e) când pentru infractiunea savârsita legea prevede numai amenda sub forma zilelor-amenda, se aplica amenda între 5 si 20 de zile.
(2) Când exista circumstante atenuante, pedeapsa complementara privativa de drepturi, prevazuta de lege pentru infractiunea savârsita, poate fi înlaturata, iar în cazul persoanei juridice, nu se poate aplica pedeapsa complementara a dizolvarii ori a suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice.
(3) Coborârea pedepsei sub limitele legale este obligatorie în cazul circumstantelor atenuante legale si facultativa în celelalte cazuri.